Miorita

mioara

Cine este mioara nazdravana?

mioara nazdravana

Odată cu des­fă­şu­rarea acţiunii, ba­la­da părăseşte planul re­­al şi intră în plan fan­tastic.

Această a două parte a ba­la­dei, care corespunde mo­ti­vului mioarei năzdră­va­ne, este dramatică, fiind rea­lizată prin di­a­log. Cio­ba­nul ob­ser­vă­ compor­ta­mentul ci­u­­dat al mioarei. Oiţa îi dezvăluie tânărului stăpân complotului şi îl sfă­tuieşte: ,, -Dră­gu­ţu­le bace!/Dă-ţi oile-ncoa­­ce,/La negru ză­voi­,­/Că-i iarbă de noi­/Şi­ umbră de voi­./Stăpâne, stăpâne,/Îţi chea­mă şi un câ­ne­,­/Cel mai bărbătesc /şi cel­ mai frăţesc,/Că l-apus de soa­re/Vreau să­ mi te omoare” Dra­gostea dintre păstor şi mi­o­ară este evi­den­ţi­a­lă cu ajutorul vo­cati­ve­lor unele fiind di­mi­nu­tive şi însoţite de ad­jective: ,,Mioriţă”; ,,la­­ie”; ,,drăguţă mi­oa­ră”; ,,drăguţule bace”. Că­rora li se adaugă da­tivul etic. ,,Vor să mi­ te o­moare”

catelus

Cainele este un animal de talie medie, dar exista deosebiri foarte mari intre numeroasele rase de caini(0,9-70kg). Corpul este acoperit cu par de diferite culori si dimensiuni. Membrele se termina cu labe prevazute cu gheare. Exista deosebiri mari in ceea ce priveste forma capului si a urechilor. Dentitia de lapte este inlociuta cu cea definitiva, formata din incisivi necesari pentru prinderea prazii, caninii si molarii necesari pentru taierea si roaderea hranei.

Varsta unui caine se poate stabili dupa dentitie. Organele de simt, indeosebi simtul mirosului, sunt foarte bine dezvoltate. Este carnivor dar, pentru o viata sanatoasa are nevoie si de hrana de origine vegetala. Cu exceptia cainelui de vanatoare, aproape toti cainii de casa s-au dezobisnuit de vanatoaresi primesc hrana de la om. Printr-o reproducere dirijata s-au creat rase de caini prin urmasii proveniti din aceesi rasa, care sunt caini de rasa pura si, in caz contrar, corcituri.

nasote

anotimpuri - iarna

anotimpuri - vara

anotimpuri - primavara

De pe vremea liceului, ce vremuri...

- vai, ce draguta esti !?!

Purcel de lapte la tava

Purcel de lapte la tava este un deliciu de Craciun, tocmai bun pentru o masa de sarbatori. Pentru prepararea acestei delicatese se foloseste numai acel purcel de lapte, care inca nu a inceput sa manance. Acest purcel de lapte la tava are un aspect apetisant si poate insufleti atmosfera la mesele festive. Pentru ca acest purcel de lapte la tava are carnea foarte grasa, trebuie gatit cu fructe si legume alaturi.

Ingrediente
1 purcel de lapte (3-4 kg) 150 g untura 3-4 catei de usturoi 4 mere 2 gutui cimbru sare si piper dupa gust

Mod de preparare
Purcelul, gata curatat si parlit, se spala bine in apa rece se freaca cu malai si sare, se clateste in mai multe ape reci, dupa care se scurge bine de apa; Se sareaza in interior, se freaca cu cimbru si mujdei de usturoi, se asaza cu picioarele indoite, pe un gratar, intr-o tava mare. In gura purcelului se pune un mar; In tava se adauga jumatate ceasca de apa, 2-3 linguri de grasime si felii de mere si gutui. Se introduce tava la cuptor, la foc potrivit; Din cand in cand, se unge purcelul cu sosul din tava si se lasa la fript pana cand capata o crusta crocanta si aurie. Cand este gata, se asaza pe un platou frumos ornat cu buchetele de conopida murata, gogosari in otet si frunze de telina.

elefant

Desi pare greoi, se misca cu usurinta, ba chiar alearga repejor. Traieste in padurile Africii si ale Asiei. Exista doua varietati esentiale de elefanti: cel african si cel asiatic. Mai mare este elefantul african. Un exemplar ucis de oameni in 1955, in Angola e impaiat la Muzeul de istorie naturala din Washington. Inaltimea pana la umerii sai e de 4m, lungimea e de 10m, iar greutatea -11.000. Daca vreo fiara, fie si leu, cauta galceava, s-a ispravit repede cu ea. Cu o lovitura de trompa il linisteste.

Strigatul sau de lupta e binecunoscut de copii din filme artistice sau documentare televizate,unde elefantul e vedeta. Ba si de spectacolele de la circ, unde e dresat si amuza pe toata lumea, scotand din gatlej acelasi sunet de trompeta. Elefantul se domesticeste usor si face multe servicii omului: il duce pe stapan in spinare, ridica greutati de 2 tone, trage plugul, cara busteni cu trompa si alte munci grele.

a fost odata ca niciodata...

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti, de cand facea plopul pere si rachita micsunele, de cand se bateau ursii in coade, de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se, de cand se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca in slava cerului de ne aducea povesti, De cand se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede.

flamenco

Soricelu-Relu

STIATI CA ...

Pe coasta Cubei a fost gasita in anul 1937 o broasca testoasa gigant, cu o lungime de 4 m si in varsta de peste 500 de ani, ceea ce presupune ca traia inca de pe vremea cand Columb a descoperit America.

Una din cele mai frumoase broaste testoase este testoasa cu stele, pe care o intalnim pe coastele de rasarit ale Indiei. Carapacea este de forma ovala, cu centrul boltit si cu colorit feeric. Celelalte placi compun un desen pe fond negru, prin care radiaza benzi de culoare in galben marmorat.

Cea mai grea broasca testoasa din lume la ora actuala este broasca testoasa pieloasa LUTHUL (Dermochelys Coriaceea), care are o greutate de 700 Kg si o lungime de 2-3 m; ea inoata cu viteza unui atlet in cursa de 100 m si traieste numai in apele marine.

ho ho hooooooooooo

Pisicuta pis-pis-pis

Pisicuta pis-pis-pis
Te-am visat azi noapte-n vis
Te spalam, te pieptanam,
Funda rosie-ti puneam
Dara tu te-ai suparat,
Pe obraz m-ai zgariat
Pisicuta, draga mea
De ce esti atat de rea?

pe la miez de noapte

Papagalul isi are originile in Africa, America de Sud, pe Amazon, Australia, in Noua Zeelanda si in insule din sudul Pacificului. Se poate intalni in padurile tropicale, in zonele calduroase si umede. Dupa ce a fost descoperit de oameni el a fost transformat in animal de casa si raspandit cu rapiditate in intreaga lume. Are un cap mare, cu ciocul curbat, puternic, asemanator cu un carlig la capat, gatul scurt, picioare puternice cu 2 degete in fata si 2 degete in spate, ceea ce ii foloseste la catararea eficienta in copaci.

Este colorat in variate culori - galben, verde, rosu sau negru - care se combina in mod contrastant cu albastru, rosu, galben, sau verde pe aripi, cap si coada. Speciile din Australia au coloritul format din roz cu galben si alb. Papagalul traieste singur sau un grupuri mici, facandu-si cuib in diferite locuri care i se par potrivite, dar cel mai adesea in scorburile din copaci sau in gaurile din stanci. Se hraneste cu seminte, fructe, nectarul florilor, alune, muguri de plante. Pentru a se apara de pradatori isi foloseste ciocul puternic. In total se cunosc 315 specii de papagali, unii de talie mare si altii de talie mica. Papagalii mici ating varsta de 10-15 ani iar cei mari traiesc pana la 75 de ani. Exista multe subspecii de papagali, marimile acestora variind de la 8,7 cm pana la aproximativ 100 cm. Marimea variaza in functie de locul in care traieste.
Interesant in ceea ce-l priveste pe papagal este faptul ca poate imita vorbirea si cantatul oamenilor. Pasarile pot zbura foarte repede si relativ aproape de pamant. Nu este indicat sa fie deranjat atunci cand mananca, in aceste momente fiind foarte rautacios. Nu isi imparte niciodata mancarea cu alti papagali. Cat sunt mici, aceste pasari primesc mancarea mestecata mai intai de mama.

Văcuţa Smaranda

Văcuţa Smaranda este cea mai frumoasă din ţară

Morcoveata

Tocanita de iepure cu masline

Ingrediente

700 gr carne iepure (1/2 iepure)1 conserva de 400 gr rosii1 ceapa3 catei usturoicimbru2 foi dafinsarepiper2 linguri ulei1 mana masline negre
Portii: 3

Preparare

Se incinge uleiul intr-o oala si se prajesc bucatile de carne pe ambele parti, cate 2-3 minute pe fiecare parte.
Se scoate carnea din oala si se adauga in loc ceapa tocata si se lasa pe foc pana se inmoaie un pic.
Se adauga usturoiul strivit, rosiile cu tot cu suc, foile de dafin, se condimenteaza totul cu sare, piper si cimbru. Se aseaza bucatile de carne in sos si se toarna cca 100 ml apa.
Se lasa totul la fiert la foc mediu, cu capac, pentru 40 minute.
Se adauga maslinele (fara samburi daca doriti) si se mai lasa la fiert 5 minute fara capac. Se serveste cu orez sau piure de cartofi.

Ingrediente reteta
Ingrediente pentru saramura: apa (cat sa acopere curcanul); 250g sare grunjoasa; patrunjel tocat(1/2 legatura); piper boabe; cimbru uscat 2 linguri pline; salvie proaspata; cateva foi de dafin; 200ml vin alb sec sau demisec; 1/4 ceapa. 1 curcan de aproximativ 5kg Umplutura: 1 ceapa mare taiata in sferturi; ardei gras rosu taiat cuburi; frunze de telina; cateva fire de patrunjel; salvie si o foaie de dafin.
Mod de preparare (timp estimat: 2 h, 30 min, complexitate: redusa)a) Preparare:1. Se foloseste un recipient care sa fie inalt, asa incat saramura sa acopere curcanul. Se lasa cu o seara inainte de preparare.2. Se aseaza ingredientele de mai sus in curcan.3. Se freaca 3/4 dintr-un pachet de unt cu salvie uscata, cimbru, maghiran si piper. 4. Se desface pielea de pe piept, partial pulpe si se pune pe dedesubt untul frecat cu verdeturi.5. Intre timp se preincalzeste cuptorul la 220 grade, timp de 15 minute. 6. Se pune curcanul cu pieptul in jos pentru pastrarea sucului ce se va scurge.7. Se unge tot curcanul cu putin unt ; se presara condimente pe deasupra .8. Se coace 30-40 minute in functie de marimea curcanului.9. Se intoarce cu pieptul in sus si se coboara temperatura la 165 grade. 10. Se stropeste cu sos din tava din 15 in 15 minute si se mai lasa minim o ora. 11. Friptura este gata cand temperatura interioara ajunge la 75 grade sau cand intepat cu o tepusa de frigarui, iese un suc transparent, nu roz. In general se lasa cam 2-2,5 ore, in total, la cuptor.

Roscata...dr....gata

Este acrobatul lumii animalelor. Uimeste prin sariturile sale, de pe o creanga pe alta, la mare inaltime, si prin viteza cu care alearga pe ramurile arborilor, de care se agata cu ghearele ei ascutite. Iar coada sa stufoasa, mai lunga decat intreg restul corpului, o face sa fie atat de usor de recunoscut de toata lumea. Este veverita, cea careia vechii greci ii spuneau “skiouros”, denumire rezultata din alaturarea cuvintelor “skia” (care inseamna umbra) si “oura” (coada). Adica, intr-o traducere adaptata zilelor noastre, “cea care sta in umbra cozii sale”. Traieste pe Terra din cele mai vechi timpuri, zoologii americani descoperind in Carolina fosile ale unor exemplare de veverita gri, a caror “varsta” a fost estimata a fi de aproximativ 50 de milioane de ani! O intalnim si in prezent, in foarte multe zone ale globului, in special in apropierea terenurilor impadurite, dar chiar si in parcurile si pe strazile localitatilor din vecinatatea padurilor, veverita adaptandu-se foarte usor traiului printre oameni. Iar oamenii o iubesc si o ocrotesc, pentru ca este draguta, jucausa si deloc agresiva. Desi nu sunt diferente foarte mari intre acestea, exista in prezent peste 300 de rase de veverite, impartite in sapte mari familii, cele mai cunoscute si mai numeroase fiind veveritele gri, veveritele zburatoare si veveritele de arbore. Dintre acestea, veverita gri reprezinta rasa cel mai des intalnita si mai studiata, populand zone intinse de pe aproape intreaga suprafata a emisferei nordice (Europa, nordul Asiei, Orientul Indepartat si Japonia). Se hraneste in special cu alune, nuci, seminte, samburi si fructe de padure, dar nu refuza - atunci cand “se muta” la oras si oamenii ii ofera - biscuiti, covrigi, napolitane si chiar pizza! Traieste aproximativ 6 ani, dar atunci cand “se plimba” pe strazile oraselor, viata ei este scurtata de cele mai multe ori de rotile masinilor sub care ajunge din nefericire.