mioara nazdravana

Odată cu des­fă­şu­rarea acţiunii, ba­la­da părăseşte planul re­­al şi intră în plan fan­tastic.

Această a două parte a ba­la­dei, care corespunde mo­ti­vului mioarei năzdră­va­ne, este dramatică, fiind rea­lizată prin di­a­log. Cio­ba­nul ob­ser­vă­ compor­ta­mentul ci­u­­dat al mioarei. Oiţa îi dezvăluie tânărului stăpân complotului şi îl sfă­tuieşte: ,, -Dră­gu­ţu­le bace!/Dă-ţi oile-ncoa­­ce,/La negru ză­voi­,­/Că-i iarbă de noi­/Şi­ umbră de voi­./Stăpâne, stăpâne,/Îţi chea­mă şi un câ­ne­,­/Cel mai bărbătesc /şi cel­ mai frăţesc,/Că l-apus de soa­re/Vreau să­ mi te omoare” Dra­gostea dintre păstor şi mi­o­ară este evi­den­ţi­a­lă cu ajutorul vo­cati­ve­lor unele fiind di­mi­nu­tive şi însoţite de ad­jective: ,,Mioriţă”; ,,la­­ie”; ,,drăguţă mi­oa­ră”; ,,drăguţule bace”. Că­rora li se adaugă da­tivul etic. ,,Vor să mi­ te o­moare”